Când AI îți scrie hotărârea în locul judecătorului

Vi s-a întâmplat deja să primiți motivări de decizii care par redactate cu AI?

Întrebarea nu mai e ipotetică. În India, o sentință bazată pe jurisprudență fabricată de un chatbot a ajuns până la Curtea Supremă, care i-a suspendat executarea și a declanșat cercetarea disciplinară împotriva judecătorului. În România, apar semne încă discrete, dar identificabile,  că unele motivări judiciare poartă amprenta textului generat automat.

India: jurisprudență inventată, abatere disciplinară,  nu doar eroare de redactare

În august 2025, o judecătoare de primă instanță din Vijaywada citează în motivare patru decizii ale Curții Supreme cu denumirea cauzei, anul și referința completă. Toate patru sunt fabricate de un instrument AI generativ. Judecătoarea a explicat că era prima dată când folosea un astfel de tool și crezuse că trimiterile sunt autentice.

Curtea de Apel confirmă că trimiterile la jurisprudență sunt inexistente, dar menține pe fond hotărârea primei instanțe, considerând că eroarea a fost făcută „cu bună-credință” și că principiile de drept aplicate erau oricum corecte. În viziunea Curții de Apel, dacă raționamentul juridic e bun, citatele false nu sunt motiv de casare.

La 27 februarie 2026, Curtea Supremă a Indiei reacționează complet diferit. Suspendă efectele hotărârii (stay) până la reexaminarea completă a cazului. 

Distincția-cheie făcută de Curtea Supremă: aceasta nu e doar o eroare de redactare, ci și o abatere disciplinară. Eroarea se corectează în căile de atac. O abatere poate atrage răspundere disciplinară. Mesajul e limpede: ignoranța privind limitările AI nu mai constituie o apărare valabilă. Curtea Supremă a Indiei publicase deja în 2025 un white paper privind AI în justiție, care avertiza explicit asupra riscului de „halucinații”, situații în care modelele generative fabrică referințe convingătoare, dar false.

Cazul nu e singular. În SUA, doi judecători federali au fost sancționați în 2025 pentru erori cauzate de AI. În Anglia, instanțele au avertizat împotriva materialelor procesuale generate artificial. UNESCO a publicat în 2025 ghiduri privind utilizarea AI de către magistrați, cu un sondaj din 2024 care arată că 44% dintre operatorii judiciari chestionați au folosit deja instrumente AI, dar doar 9% au primit vreo formare în domeniu.

Mai aproape de casă: indicii într-o sentință românească

O hotărâre civilă pronunțată recent de o judecătorie într-un dosar de validare poprire, ridică întrebări similare. La prima vedere, sentința pare convențională: are structura impusă de art. 425 C.proc.civ., trimite la file din dosar, identifică părțile și sumele. Dar o lectură atentă scoate la suprafață patru categorii de anomalii.

1. Greșeli gramaticale imposibile pentru un vorbitor nativ

Într-un pasaj, instanța scrie: „...să înștiințându-i pe executorii judecătorești care au înființat popririle...”. Construcția amestecă conjunctivul („să”) cu gerunziul („înștiințându-i”), două moduri verbale incompatibile în limba română. Un vorbitor nativ, chiar grăbit, ar fi scris „să înștiințeze” sau „înștiințându-i totodată”. Această fuziune morfologică este un tipar tipic al modelelor de limbaj, care combină fragmente din contexte diferite fără a verifica coerența gramaticală.

2. Circularitate în loc de progresie logică

Raționamentul pe fond repetă aceeași concluzie de cel puțin patru ori, reformulată ușor, fără să avanseze argumentul:

— „nu este de competența terțului poprit să aprecieze care dintre cele patru dosare este mai avansat”

— „terțul poprit nu este îndreptățit a stabili ordinea de satisfacere a creditorilor”

— „nu este printre atributele terțului poprit de a analiza dosarele de executare”

— „nu este de competența terțului poprit... să consemneze sume la un anumit executor”

Într-un silogism judiciar corect, premisa se stabilește o dată, se deduce consecința și se trece mai departe. Repetiția circulară, aceeași concluzie parafrazată de mai multe or,i este un tipar cunoscut al LLM-urilor, care „întăresc” o idee prin reformulare în loc să progreseze logic.

3. „Mic derapaj” în trimiterile la texte de lege

Pe parcursul analizei, instanța citează consecvent art. 787 și 789 C.proc.civ. Dar la un moment dat apar referințe la art. 788 și art. 786, care nu au legătură directă cu argumentul în curs. Acest tip de deraiere cu o cifră este un pattern documentat al modelelor generative, care produc numere de articole prin vecinătate statistică, nu prin raționament juridic.

De ce contează: nu (doar) India, ci principiul

Cazul indian și semnele din hotărârea românească ilustrează același risc: AI generativ produce text convingător în formă, dar fragil în substanță. Gândirea critică a judecătorului-silogismul juridic, verificarea surselor, coerența internă- nu poate fi delegată.

Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), prin Avizul nr. 26/2023, a stabilit principiul central: decizia judiciară aparține exclusiv judecătorului. Ea nu poate fi delegată tehnologiei și nici exercitată prin intermediul acesteia. Tehnologia nu trebuie să descurajeze sau să împiedice gândirea critică a judecătorilor, pentru că aceasta ar conduce la stagnarea dezvoltării dreptului și la erodarea protecției juridice.

Totodată, AI Act clasifică sistemele AI din justiție drept sisteme cu risc ridicat (Anexa III pct. 8), cu obligații stricte de supraveghere umană (art. 14).

Ce ar trebui să facă un judecător (sau un avocat) care folosește AI

1. Verifică tot. Fiecare trimitere la jurisprudență, fiecare articol de lege, fiecare afirmație factuală. Halucinațiile nu sunt excepția, sunt o caracteristică structurală a modelelor generative. Dacă AI-ul citează o decizie, caut-o. Dacă nu o găsești, șterge-o.

2. Citește textul ca și cum l-ar fi scris altcineva. Supravegherea umană nu înseamnă să aprobi pasiv. Înseamnă să verifici dacă argumentul progresează sau se repetă, dacă premisele și concluziile sunt coerente, dacă gramatica e corectă , nu doar aparent corectă.

3. Documentează și fii transparent. Dacă AI-ul a fost folosit ca instrument de lucru, acest lucru trebuie să fie identificabil. Transparența nu diminuează autoritatea actului de justiție, ci o consolidează.

4. Formează-te înainte de a folosi. Sondajul UNESCO 2024 arată că doar 9% dintre operatorii judiciari au primit vreo formare în domeniu. Nu poți supraveghea ceea ce nu înțelegi.

Future favors the ethical.

În justiție, ca și în business, conformitatea nu frânează, ci protejează. Un judecător care folosește AI responsabil nu e mai puțin eficient. E mai de încredere.

Vrei să știi cum se aplică regulile AI Act în domeniul tău? Contactează echipa Flying Fish.